Tariceanul si profesorii

October 29, 2008

Zilele din urma am fost bombardat pe toate canalele de stiri de marea problema a domnului Tariceanu. Profesorii. Nu voi repeta ce s-a mai spus si nici nu voi aduce argumente in favoare unui salariu decent pentru profesori. Ma voi referi strict la modul in care seful de cabinet a gestionat criza.

Isteric este cuvantul cheie. Neprofesional si irational sunt alte cuvinte cheie ce definesc modul de a guverna a acesti om si din pacate a acestui partid.

Tariceanu trebuia sa ia aminte la ce a decis Parlamentul si Presedintele. Ei reprezinta in mod direct vointa populara si constitutional au dreptul de a decide. Ei au decis ca profesorii merita un salariu mai mare. Cu cat. Cu 50%. E mult, e putin? Depinde de rationametul fiecaruia.

Dar pe Tariceanu nu l-a interesat acest aspect. El a fost ocupat cu altceva. El s-a isterizat. Cum anume s-a isterizat. In mod public. Si din pacate, isteria lui a urmat un fir calauzitor tovarasesc, el incearcand din toate puterile sa starneasca o parte a populatiei impotriva altei parti, prin efecte ce par plauzibile.

Profesorii vor falimenta tara. Profesorii vor produce inflatie. Profesorii vor reduce locurile de munca. Profesorii vor incetinii cresterea economica. Dar nu numai, Tariceanu trece la un nivel mai josnic de atac. Profesorii sunt incompetenti. Profesorii sunt rau intentionati. Profesorii sunt invechiti. Profesorii sunt prosti si de ce nu, inutili societatii!

De acest obicei pagubos de a jigni, de a spurca pe cei de langa tine? De ce acest balcanism ieftin caragialesc de manifestare publica?

Un manager cu capul pe umeri ar fi actiona cu o mentalitate pozitiva, cu gesturi simple si de bun simt. Triceanu ar fi trebuit sa laude decizia parlamentului. Sa aprobe public gestul presedintelui de a promulga legea. Si apoi sa prezinte calcule! Sa inceapa prin a ne spune:

“Cu totii apreciem activitatea profesorilor si a invatatorilor, cu toti stim cat de importanta este meseria lor pentru prezentul si viitorul societatii noastre. Cu totii avem copii si cu totii ne dorim ca acestia sa aiba o buna educatie, sa urmeze o scoala buna, sa fie culti si mai bine situati in societate decat am fost noi, parintii lor. Prin urmare sunt constienti de importanta profesorilor in societate!”

Ar fi fost un bun inceput. Apoi ar fi putut continua:

“Dupa cum stiti parlamentul a constatat ca profesorii sunt prost platiti. E o realitate neplacuta si dureroasa. Prin aceasta lege parlamentul incearca o imbunatatire a situatiei materiale a profesorilor. Rolul nostru, rolul Guvernului, este sa gasim modalitatile cele mai bune si mai putin costisitoare pentru a respecta legea. Poate nu vom avea suficienti bani pentru o marire de 50% intr-o singura etapa, dar va asigur ca vom incerca sa facem tot posibilul ca in cel mai scurt timp sa aveti aceasta marire de salarii pe deplin justificata.”

Apoi ne-ar prezenta calcule intr-un limbaj civilizat si intelectual si nu intr-un mod manelist, cu jigniri de mahala si vorbe de ocara la adresa profesorilor! Si mai ales nu prin a starni o parte a populatiei impotriva altei parti a populatiei. E un bumerang care se va intoarce impotriva lui si a partidului pe care-l conduce.

Analfabetismul este din ce in ce mai raspandit la noi in tara. Absenteismul din scoli la fel. Limba romana pare o limba straina pentru multi cetateni cu functii publice. Cauza acestor probleme este gasita repede de indivizi de genul Tariceanu in neprofesionalismul profesorilor. Din nefericire lucrurile in realitate nu stau deloc asa!

Stim cu totii ca daca o firma merge rau, are probleme in a plati salariile, locul de munca este necorespunzator, mediul de lucru este nestimulativ, angajatii pleaca! Si nu pleaca cei mai neproductivi sau nepotii patronului, pleaca cei mai buni. Mai mult! Nu numai ca pleaca cei mai buni, dar firma nu mai reuseste sa atraga angajati capabili si profesionisti! Prin urmare orice manager capabil stie ca daca vrea sa aiba performante trebuie – este obligat – sa acorde atentie maxima angajatilor. Salarii decente, loc de munca curat si placut, atmosfera de munca linistita si stimulente pentru performanta. Se intampla asa ceva in scolile noastre? Nu.

Poate nu toti dintre noi stim aceste lucruri, dar Tariceanu ca manager, ca sef de guvern, ar trebui sa stie. Si daca nu stie ar trebui macar sa stie sa vorbeasca, sa stie sa se comporte civilizat si sa nu acuze o intreaga categorie profesionala pentru dilentantismul sau ca sef de guvern!

Si nu, nu sunt profesor, dar nu pot sa nu ma revolt fata de aceasta fatarnicie si ignoranta a sefului Partidului Liberal.

Nu sunt posturi asemanatoare.

Scris de cartofil · Insemnare din: Insemnari